On the Realist Artist

On the Realist Artist
Author: Ion Grigorescu
Publisher: Institute of the Present
Language: Romanian / English
Pages:
Size: 15.6 x 22.9 cm
Weight: 130 g
Binding: Softcover
ISBN: 9786069453629
Availability: In stock
Price: €12.00
Add Items to Cart
Product Description

Parkour III: Ion Grigorescu - 2017

The Parkour series introduces themes, concepts and seminal encounters for the activity of outstanding artists in the field of visual and performative arts in Romania, which enabled them to produce an unparalleled body of work. The series looks at a limited array of artistic projects and experiences, through the use of interview as an unmediated recording instrument. The interview format accommodates the reader with the particular spatial and material conditions of their practice, with the personal beliefs and the ongoing process of conceptualising their work. Parkour thereby distill significant aspects of the recent cultural history, bringing back to the fore the role of memory in capturing the kernel of an artistic time, of an artwork, of a conceptual turn. Publication concept and editors: Alina Şerban & Ştefania Ferchedău.

Born in 1945 in Bucharest, Ion Grigorescu is one of the most distinguished artists of the Romanian artistic Neo‑avant‑garde, being also a member of the Prolog group. Proposing a wide‑ranging corpus of works—from painting to photography, from body art to video performance, from painting of Orthodox churches to diary—which do not necessarily comply with the historical canons of art, Ion Grigorescu is permanently on the lookout for “roads and exits from roads.” Aiming to understand the subsidiary, but also subversive, role of art, the artist is strengthening art’s coming closer to one’s own life, to “mixed or unexplored fields,” seeking to call into question both the traditional frameworks of artistic practice, and the conventions of reading and interpreting art. The complex and singular pursuit of his artistic practice shows an unexpected attraction to the familiarity of daily postures, to the unmediated reality, and fluctuates between an understanding of art as a strategy of self‑knowledge, as a form of social engagement and as a modality of exploring a spiritual dimension. What prevails in Grigorescu’s art is the willingness to tackle themes pertaining not so much to the condition of art, as to the individual condition, and entering into a dialogue with the artistic and intellectual preoccupations of his time, thus contributing to the articulation of a critical artistic consciousness capable of defining another type of conceptual and symbolic approach to the profound structures of the lived realities.

-

Seria Parkour introduce teme, concepte şi momente decisive pentru activitatea unor personalităţi marcante din domeniul artelor vizuale şi performative în România, determinînd realizarea unui corpus de lucrări excepţional. Seria se opreşte asupra unui număr restrîns de proiecte şi experienţe artistice, utilizînd interviul ca instrument de consemnare nemediată. Formatul de interviu familiarizează cititorul cu situaţiile specifice, spaţiale şi materiale, ale practicii artiştilor în cauză, cu credinţele personale şi cu procesul continuu de conceptualizare a activităţii lor. Parkour revizuieşte astfel aspecte semnificative ale istoriei culturale recente, readucînd în prim‑plan rolul memoriei în surprinderea trăsăturii unui anumit timp artistic, a unei opere de artă, a unei turnuri ideatice. Seria Parkour este editată de Alina Șerban și Ștefania Ferchedău.

Născut în 1945 la Bucureşti, Ion Grigorescu este unul dintre artiştii reprezentativi ai neoavangardei artistice româneşti, deopotrivă membru al grupului Prolog. Propunînd un corpus de lucrări extrem de variat — de la pictură la fotografie, de la body art la video performance, de la pictura pentru bisericile ortodoxe la jurnal — care nu răspunde într‑un mod precis anumitor canoane istorice ale artei, Ion Grigorescu este mereu în căutarea „de drumuri şi ieşiri din drumuri”. Urmărind să înţeleagă rolul subsidiar, dar şi subversiv al artei, artistul consolidează apropierea ei de viaţă, de „domenii amestecate sau nefolosite”, căutînd să interogheze deopotrivă cadrele tradiţionale ale practicii artistice, dar şi convenţiile de citire şi interpretare ale artei. Demersul complex şi singular al practicii sale artistice manifestă o neaşteptată atracţie faţă de familiaritatea posturilor cotidiene, faţă de realitatea imediată, şi fluctuează între o înţelegere a artei ca modalitate de autocunoaştere, ca formă de angajament social şi ca modalitate de explorare a unei dimensiuni spirituale. Dispoziţiile artistului pentru o serie de teme ce ţin în marea lor majoritate de condiţia individuală, şi mai puţin de condiţia artei, intră în dialog cu preocupările artistice şi intelectuale ale timpului său, contribuind la articularea unei conştiinţe artistice critice capabile să definească un alt tip de apropriere conceptuală şi simbolică a structurilor fine ale realităţilor trăite.