Product Description
Parkour VI: Lucian Meţianu - 2019
The Parkour series introduces themes, concepts and seminal encounters for the activity of outstanding artists in the field of visual and performative arts in Romania, which enabled them to produce an unparalleled body of work. The series looks at a limited array of artistic projects and experiences, through the use of interview as an unmediated recording instrument. The interview format accommodates the reader with the particular spatial and material conditions of their practice, with the personal beliefs and the ongoing process of conceptualising their work. Parkour thereby distill significant aspects of the recent cultural history, bringing back to the fore the role of memory in capturing the kernel of an artistic time, of an artwork, of a conceptual turn. Publication concept and editors: Alina Şerban & Ştefania Ferchedău.
Born in 1937 in Cluj, Lucian Meţianu belongs to the Romanian Neo‑avant‑garde music of the late 1960s. Preoccupied with the mathematical translation of sound, Meţianu develops a componis‑ tic thinking nurtured by the gravity of the referential centre, bringing back into discussion, together with other colleagues of his generation (Octavian Nemescu, Corneliu Cezar), the spectre of natural harmonics, the universal and the oscillation as a fundament of the world. In regards to the musical structure, he works with numerical ratios, particularly with the Fibonacci string and Lorentz equation with respect to the study of chaos and of unpredictability. Employing the idea of transformation as a composition principle, he conceives a minimalistic music, in the sense of maximum economy, defined as non‑repetitive and transformational, which constitutes the ground of his works, including Ergodica (1967), Conexe (1967–1968), String Quartet No. 2 (1968), Pythagoreis (1971), Evolutio (1973). Having a passion for electronics, he specialises at the Studio for Electronic Music of the Hochschule für Musik in Cologne, where he completes his pioneering work, Pythagoreis. Living in Lausanne since 1984, he established an acoustic and electronic music laboratory at the Conservatory, where he taught from 1990 to 1998.
-
Seria Parkour introduce teme, concepte şi momente decisive pentru activitatea unor personalităţi marcante din domeniul artelor vizuale şi performative în România, determinînd realizarea unui corpus de lucrări excepţional. Seria se opreşte asupra unui număr restrîns de proiecte şi experienţe artistice, utilizînd interviul ca instrument de consemnare nemediată. Formatul de interviu familiarizează cititorul cu situaţiile specifice, spaţiale şi materiale, ale practicii artiştilor în cauză, cu credinţele personale şi cu procesul continuu de conceptualizare a activităţii lor. Parkour revizuieşte astfel aspecte semnificative ale istoriei culturale recente, readucînd în prim‑plan rolul memoriei în surprinderea trăsăturii unui anumit timp artistic, a unei opere de artă, a unei turnuri ideatice. Seria Parkour este editată de Alina Șerban și Ștefania Ferchedău.
Născut în 1937 la Cluj, Lucian Meţianu face parte din neo‑avangarda muzicală românească de la finalul anilor 1960. Preocupat de transpunerea matematică a sunetului, Meţianu dezvoltă o gîndire componistică bazată pe importanţa centrului referenţial, readucînd în discuţie, alături de alţi colegi de generaţie (Octavian Nemescu, Corneliu Cezar), spectrul armonicelor naturale, universalul şi oscilaţia ca element fundamental al lumii. Urmăreşte să aplice la nivelul structurii muzicale raporturile numerice, îndeosebi şirul lui Fibonacci şi ecuaţia lui Lorentz cu privire la studiul haosului şi al imprevizibilului. Introducînd ideea transformării ca principiu de compoziţie, gîndeşte o muzică minimalistă, în sensul maximei economii, non‑repetitivă şi transformaţională, care stă la baza lucrărilor sale, între care Ergodica (1967), Conexe (1967–1968), Cvartetul de coarde nr. 2 (1968), Pythagoreis (1971), Evolutio (1973). Pasionat de electronică, se specializează în cadrul Studioului de Muzică Electronică de la Köln, la Hochschule für Musik, unde finalizează lucrarea sa de pionierat, Pythagoreis. Stabilit la Lausanne din 1984, înfiinţează un laborator de acustică şi muzică electronică în cadrul Conservatorului, unde predă între 1990 şi 1998.
